Inceput de an 2014! un inceput de an cu mult deosebit fata de orice altul. Un inceput de an ce prevestea, defapt nu prevestea nimic nou, nici o imbunatatire nu aparea la orizont. Eram un altul ce servea, ce se spetea cu munca doar ca totul sa iasa bine si toata lumea sa fie multumita. Eram inca unul intr-o statistica, un procent ce putea fi intotdeauna trecut cu vederea, o anomalie!
Un inceput de an dezastruos, nimic nu prevestea sirul lung de schimbari ce apareau la orizont in viata mea personala, urmat de o escapada montana de o zi, o mana rupta, o plimbare la urgente si o asteptare de peste 4 ore in acele scaune infecte din camera de primiri urgente. 4 din cele mai lungi ore din totdeauan, pareau ca nu se mai termina, treceau fel si fel de oameni prin fata ochiilor, accidente de masina, maini rupte, dureri in miez de noapte, un copil ce astepta sa ia prima gura de aer mizerabil din acel spital, sau un alt personaj ce era satul de respirat. Vreo 2 vlajgani cu sange curgand siroaie dupa o cearta ce a degenerat erau acum buni prieteni iar medicii ii pansau nepasatori, de parca ar fi facut asta de atatea ori incat o faceau mecanic. Nimic nu parea neobisnuit, dar eu eram in coltul meu, eram panicat, mi se vedea o urma de indoiala ascunsa in ochi, ce se intampla ma depasea!
Cam asa as putea caracteriza primele zile din an, un dezastru, un lung sir de intamplari tragice, de ghinioane din care parca nu mai reuseam sa ies.
Cu ghipsul pus, cu indoieli cu privire la mine si la viitor, undeva in zare, parca venind de nicaieri o mana mi-a fost intinsa si parca m-a scos din innecul iminent ce ma pastea, apoi ceata prin care vedeam a inceput usor usor sa dispara. Asa a aparut sansa de a avea un job decent, ceeace in zilele anului 2014 este poate mai mult decat bine. Lucrez, un colectiv, un salariu, deci un pas innainte in urcusul peu pe scara profesionala si sociala. Usor incep sa devin parca matur * ce urat suna chestia asa, a fi matur, a avea responsabilitati, parca nu e chiar raiul pe pamant. Dar simteam cum ceva lipseste, si inca o mai simt. Acea frica eminenta ce ma apasa si ce nu mi ofera odihna necesara. Acel baros ce ma loveste cu fiecare ocazie o are in cel mai dureros loc al fiintei mele. DAR, iata, ca si aici parca mi s-a oferit o urma de speranta, un zvac de stralucire apare de unde te astepti mai putin. Din intamplare in intamplare se pare ca si aceasta pata ce doream sa o sterg din definitia mea ca persoana se poate spala.
Da, cred ca exista cineva si pentru mine.. dar ce o fi om vedea!
Si fiindca urmeaza Sf. Sarbatori Pascale va urez pace in suflet si caldura si sa nu incetati niciodata sa cautati ce va doriti cu ardoare! Paste Fericit!
sâmbătă, 19 aprilie 2014
marți, 3 septembrie 2013
OAMENI
Stateam zilele trecute de vorba cu o prietena, intalnindu-ne dupa o buna bucata de vreme, undeva pe terasele pline din Costinesti. A fost o intalnire ciudata pot spune, una din acele intalniri ce nu ar trebui sa se termine si una din acele intalniri ce iti pui semne de intrebare atunci cand incep. Stiam ca o sa fie interesant, doar asa a fost de fiecare data, dar de data asta a fost altceva. Poate a fost de vina distanta dintre noi, poate faptul ca trecuse aproape jumatate de an de la ultima intalnira. Poate valurile marii, poate agitatia de pe plaje, in orice caz revederea a fost placuta.
Stiind ca nu aveam prea mult timp de petrecut impreuna, ca doar, eram la mare, si nu se cuvenea sa ti pe cineva departe de grupul sau, am savurat fiecare clipa. Totusi intalnirea a durat mult mai mult decat a fost planificat. Dar discutiile au auvut o savoare atat de placuta incat nimic nu a contat. M-au ajutat sa mi dau seama de anumite lucruri. De cat de trist sunt si de ce, de cat de fericit sunt in anumite aspecte ale vietii mele incat orice altceva este valoare nula. Am cantarit aspecte ce tin de numarul persoanelor din viata mea, unii spun ca sunt putini, altii spun ca sunt multi, eu spun ca intotdeauna este loc si de mai mult! Dar, mai ales am pus in balanta calitatea prietenilor si a oamenilor din jurul meu. Si am inteles! Sunt chiar foarte norocos. Cantarind aspectele astea, punand in balanta marturisiri ale prietenilor mei, si vazand cum numarul si calitatea multora dintre prietenii prietenilor mei este sub media pe care o acord eu celor din jurul meu, sunt chiar una din cele mai bogate persoane! Sunt impacat sufleteste, atunci cand am o problema am cu cine discuta, prieteni din jurul meu, oameni ce ma ajuta si ma tin langa ei neconditionat, am oameni ce mi-ar raspunde la cele mai nepotrivite ore doar pentru a-i intreba despre ei, si ar fi bucurosi. Am prieteni, care, daca distanta fizica dintre noi ar fi mai mica, probabil nu ar exista zi in care sa nu ne vedem, si in care sa nu schimbam 2 vorbe. Am OAMENI in jurul meu, in primul rand, si am PRIETENI, am prieteni BUNI si FOARTE BUNI, am oameni plini de CARACTER, si de PERSONALITATE. Ii am pe cei de la care am ce INVATA oricand si orice, si ii am langa mine pe aceia cu care ma pot DISTRA oricand si oricum. Ii am pe cei care trebuie sa ii menajez si sa fiu eu o persoana mai buna, si mai sunt aceia cu care pot fi eu, atat de plin de surprize si de copilarisme, incat nu conteaza cum ma comport, ei vor fi mereu acolo. Am oameni ce nu au renuntat la mine, am oameni ce nu am renuntat la ei. Am prieteni ce-mi sunt alaturi la bine, la rau, la orice greu si la orice bun.
In final asta conteaza, si asta este una din cele mai mari bogatii ale unui OM, sa aiba PRIETENI, de calitate, si pe care sa se poata baza si sa fie inconjurat in orice moment de OAMENI buni si cu caracter. Iar eu va am pe toti, si pentru asta VA MULTUMESC si sunt multumit cu viata mea!
Stiind ca nu aveam prea mult timp de petrecut impreuna, ca doar, eram la mare, si nu se cuvenea sa ti pe cineva departe de grupul sau, am savurat fiecare clipa. Totusi intalnirea a durat mult mai mult decat a fost planificat. Dar discutiile au auvut o savoare atat de placuta incat nimic nu a contat. M-au ajutat sa mi dau seama de anumite lucruri. De cat de trist sunt si de ce, de cat de fericit sunt in anumite aspecte ale vietii mele incat orice altceva este valoare nula. Am cantarit aspecte ce tin de numarul persoanelor din viata mea, unii spun ca sunt putini, altii spun ca sunt multi, eu spun ca intotdeauna este loc si de mai mult! Dar, mai ales am pus in balanta calitatea prietenilor si a oamenilor din jurul meu. Si am inteles! Sunt chiar foarte norocos. Cantarind aspectele astea, punand in balanta marturisiri ale prietenilor mei, si vazand cum numarul si calitatea multora dintre prietenii prietenilor mei este sub media pe care o acord eu celor din jurul meu, sunt chiar una din cele mai bogate persoane! Sunt impacat sufleteste, atunci cand am o problema am cu cine discuta, prieteni din jurul meu, oameni ce ma ajuta si ma tin langa ei neconditionat, am oameni ce mi-ar raspunde la cele mai nepotrivite ore doar pentru a-i intreba despre ei, si ar fi bucurosi. Am prieteni, care, daca distanta fizica dintre noi ar fi mai mica, probabil nu ar exista zi in care sa nu ne vedem, si in care sa nu schimbam 2 vorbe. Am OAMENI in jurul meu, in primul rand, si am PRIETENI, am prieteni BUNI si FOARTE BUNI, am oameni plini de CARACTER, si de PERSONALITATE. Ii am pe cei de la care am ce INVATA oricand si orice, si ii am langa mine pe aceia cu care ma pot DISTRA oricand si oricum. Ii am pe cei care trebuie sa ii menajez si sa fiu eu o persoana mai buna, si mai sunt aceia cu care pot fi eu, atat de plin de surprize si de copilarisme, incat nu conteaza cum ma comport, ei vor fi mereu acolo. Am oameni ce nu au renuntat la mine, am oameni ce nu am renuntat la ei. Am prieteni ce-mi sunt alaturi la bine, la rau, la orice greu si la orice bun.
In final asta conteaza, si asta este una din cele mai mari bogatii ale unui OM, sa aiba PRIETENI, de calitate, si pe care sa se poata baza si sa fie inconjurat in orice moment de OAMENI buni si cu caracter. Iar eu va am pe toti, si pentru asta VA MULTUMESC si sunt multumit cu viata mea!
sâmbătă, 27 aprilie 2013
Cand teama se adevereste!
Scriam acum ceva timp : ``Adevarul este ca te temi, te temi de respingere, de o eventuala dezamagire.`` .
Cateodata zici ca sunt blestemat. Prevezi situatii, dai de ele, simti finalul dar in adancul tau nu vrei sa iti dai dreptate. Tragi cu dintii pana in ultima secunda. Tragi atat de tare incat atunci cand ajungi in punctul de maxim, iar situatia se adevereste durerea este fulgeratoare si te doboara cu o intensitate morbida. Iti vine sa iti iei campii si sa te dai cu capu de pereti. Oare ce este de facut?
Poi cel mai simplu cred ca ar fi sa te ridici si sa o iei de la capat. Defapt, simplu, ce este simplu in ziua de azi? Cred ca nimic. Nici cele mai elementare lucruri au devenit atat de greu de realizat. Traim in epoca in care suntem in permanenta conectati cu toata lumea dar comunicarea a cam incetat sa existe. Pierdem ore vorbind la telefon, pe chat, prin sms. Dar, oare, cate ne spunem? Cat din ce am dori sa punctam ajunge acolo unde ar trebui, iar cel cu care comunici intelege defapt punctul tau de vedere fara a fi distorsionat? Cat de des te faci inteles? Cat de mult ai incredere in vorbele tale?
Poi hai sa vedem, frica ce-a mai mare pe care o purtam acum ceva vreme cu mine a fost frica de respingere. Si da, am fost din nou dissapointed, din nou respins. Same old story. Acel story ce imi distruge particica cu particica fiinta, ce imi rupe in mii si mii de bucatele si ultimul gram de bunatate ce il tineam ascuns undeva. Si ce ar fi corect din partea mea sa fac acum? Sa las totul in urma, sa las capul in jos, sa uit ce anume a fost, sa incerc sa ma ridic sa ma scutur de praf si sa merg mai departe! Cred ca asta ar fi cel mai corect. Dar este al dracu de greu de facut asta a mia oara, a mia oara cand trec cu vederea, si a mia oara cand nu reusesc sa imi ingrop aceasta frica. Dar sa zicem ca si maine e o zi si ce va fi va fi!
Inca ma tem, inca nimic nu e cum ar trebui, inca lipseste totul, dar maine voi avea... Ceva!
Cateodata zici ca sunt blestemat. Prevezi situatii, dai de ele, simti finalul dar in adancul tau nu vrei sa iti dai dreptate. Tragi cu dintii pana in ultima secunda. Tragi atat de tare incat atunci cand ajungi in punctul de maxim, iar situatia se adevereste durerea este fulgeratoare si te doboara cu o intensitate morbida. Iti vine sa iti iei campii si sa te dai cu capu de pereti. Oare ce este de facut?
Poi cel mai simplu cred ca ar fi sa te ridici si sa o iei de la capat. Defapt, simplu, ce este simplu in ziua de azi? Cred ca nimic. Nici cele mai elementare lucruri au devenit atat de greu de realizat. Traim in epoca in care suntem in permanenta conectati cu toata lumea dar comunicarea a cam incetat sa existe. Pierdem ore vorbind la telefon, pe chat, prin sms. Dar, oare, cate ne spunem? Cat din ce am dori sa punctam ajunge acolo unde ar trebui, iar cel cu care comunici intelege defapt punctul tau de vedere fara a fi distorsionat? Cat de des te faci inteles? Cat de mult ai incredere in vorbele tale?
Poi hai sa vedem, frica ce-a mai mare pe care o purtam acum ceva vreme cu mine a fost frica de respingere. Si da, am fost din nou dissapointed, din nou respins. Same old story. Acel story ce imi distruge particica cu particica fiinta, ce imi rupe in mii si mii de bucatele si ultimul gram de bunatate ce il tineam ascuns undeva. Si ce ar fi corect din partea mea sa fac acum? Sa las totul in urma, sa las capul in jos, sa uit ce anume a fost, sa incerc sa ma ridic sa ma scutur de praf si sa merg mai departe! Cred ca asta ar fi cel mai corect. Dar este al dracu de greu de facut asta a mia oara, a mia oara cand trec cu vederea, si a mia oara cand nu reusesc sa imi ingrop aceasta frica. Dar sa zicem ca si maine e o zi si ce va fi va fi!
Inca ma tem, inca nimic nu e cum ar trebui, inca lipseste totul, dar maine voi avea... Ceva!
marți, 23 aprilie 2013
Perfectiunea cantului!!!
Un om pe niste mari, singur, leganandu-se pe valurile creatiei. In fata sa totul si nimicul, un ocean imens cat vezi cu ochii, cerul asemenea, interminabil, de un albastru ce-ti fura si cele mai negre ganduri.Doar el, undita sa si barca... Nici valuri, nici briza, nici un nor pe cerul imens, doar el si cu undita sa, cu firul in apa, carligul si momeala pregatite, poate poate! Undeva, in mintea sa, un fotograf incvearca sa imortalizeze aceasta liniste in una din picturile sale sonore ale creatiei. Sta, focalizeaza si apasa, developeaza, si nimic... Un mare neinteles il apasa. Cum? Dupa atatea si atatea incercari inca nu reuseste sa patrunda in desertul ce sta ca un strajier si apara comoara. Comoara? Ce comoara sa fie totusi aceasta? Poate fi una mare, necunoscut de valoroasa, plina de bunatati, aur, pietre pretioase, perle de marimi nemaivazute. Sau poate ca nu este nimic. Un mare... nimic. Mai inceraca, nu se da batatut, de ce ar faceo? Adica, a incercat atat de mult si sa renunte tocmai acum? Daca acum chiar v-a reusii?
Dar sa ne intoarcem la batranul nostru! Stingher! Canta, canta asa de frumos. Nemarginita nemiscare parca prinde suflet, oceanul incepe sa se involbureze! Valurile incep a canta pe ritmuri doar de batranul nostru stiute! Ritmuri de iubire! Ritmuri de amintiri parca acum coapte intr-un cuptor de sentimente! Mirosul imbietor al sunetului scos de protagonistul nostru ajunge atat de departe incat parca fiecare vietate ce-si face veacul in acest ocean desertic se opreste din monotonia zilei si se indreapta sa asculte amalgamul. Dar pe batranelul nostru nu-l intereseaza toate astea. El canta, si canta, si se gandeste, la povesti adanci si moralizatoare. Se opreste din cantare. Isi aduce aminte de fotograful din mintea sa. Si incepe sa priveasca orizonturile. Acestea devin atat de departe si parca el se simte din ce in ce mai singur alaturi doar de undita sa.
Tot incercand fotograful sa surprinda cantul in instantaneele sale tace pentru o clipa din a gandi. Nu o mai face. Se lasa cuprins de vraja cantului ce-l aude in surdina. Aparatul ii cade din mana pe nisipul fin, nu se sparge, dar lentilele i se umplu de praf. Ce sa faca acesta fara o lentila curata? Cum mai poate el fotografia frumusetile? Offf, ce povara mai e si asta se gandeste acesta. Dar totusi, isi scoate sufletul, iar cu acesta sterge aparatul, il pune la ochi si, Tzac! Perfectiune!
Dar ce mai face solitarul nostru batranel? Tot cu barca sa pe ocean, tot cu undita in apa, tot cu cantul in suflet, tot singur inconjurat de toate orataniile pamantului!!! Si totusi, cantul sau a dus la...
PERFECTIUNE!!!
Dar sa ne intoarcem la batranul nostru! Stingher! Canta, canta asa de frumos. Nemarginita nemiscare parca prinde suflet, oceanul incepe sa se involbureze! Valurile incep a canta pe ritmuri doar de batranul nostru stiute! Ritmuri de iubire! Ritmuri de amintiri parca acum coapte intr-un cuptor de sentimente! Mirosul imbietor al sunetului scos de protagonistul nostru ajunge atat de departe incat parca fiecare vietate ce-si face veacul in acest ocean desertic se opreste din monotonia zilei si se indreapta sa asculte amalgamul. Dar pe batranelul nostru nu-l intereseaza toate astea. El canta, si canta, si se gandeste, la povesti adanci si moralizatoare. Se opreste din cantare. Isi aduce aminte de fotograful din mintea sa. Si incepe sa priveasca orizonturile. Acestea devin atat de departe si parca el se simte din ce in ce mai singur alaturi doar de undita sa.
Tot incercand fotograful sa surprinda cantul in instantaneele sale tace pentru o clipa din a gandi. Nu o mai face. Se lasa cuprins de vraja cantului ce-l aude in surdina. Aparatul ii cade din mana pe nisipul fin, nu se sparge, dar lentilele i se umplu de praf. Ce sa faca acesta fara o lentila curata? Cum mai poate el fotografia frumusetile? Offf, ce povara mai e si asta se gandeste acesta. Dar totusi, isi scoate sufletul, iar cu acesta sterge aparatul, il pune la ochi si, Tzac! Perfectiune!
Dar ce mai face solitarul nostru batranel? Tot cu barca sa pe ocean, tot cu undita in apa, tot cu cantul in suflet, tot singur inconjurat de toate orataniile pamantului!!! Si totusi, cantul sau a dus la...
PERFECTIUNE!!!
duminică, 14 aprilie 2013
Teama
In sfarsit reusesti sa cunosti o persoana noua. O persoana placuta, atat fizic, dar mai ales mental, o persoana calda, ce iti umple ziua cu un zambet, te bucuri doar la gandul ca o sa o vezi. Dar dupa o serie lunga de dezamagiri mai poti oare sa i acorzi increderea necesara? Oare vei avea incredere in ea atat cat are acest `copil` in tine? Si da, pot sa spun copil, pura, inocenta. Aceste adjective poate nu i se potrivesc, dar se potrivesc in ochii mei si asa ramane. Un copil. Un strop de lumina in umbra sufletului meu. Reuseste totusi sa gaseasca speranta in adancul meu. A aparut subit, poate nu v-a mai pleca, ar fi frumos. Visul nu trebuie sa se termine, dar, orice vis are o finalitate, se va incheia la un moment dat. Dar daca nu este un vis si totul este cat se poate de real. Poate ai gasit persoana potrivita si te temi. Teama? DE ce? Dar de ce nu, adica, totusi, ai avut parte de ateatea, asa-i? Speri ca de data asta sa nu fie acelasi lucru, speri ca macar acum aceasta raza de lumina sa persiste si sa nu dispara din imprejurul tau. Incepi sa recunosti stari, incepi sa recunosti emotii. Emotii puternice, ce le credeai pierdute, emotii adevarate. Dar acum oare ce insemnatate au acestea? Poate ca este vorba doar de frica de dezamagire, de repulse, de greseala. De greseala ta, iti este frica sa nu pierzi. Bun, dar daca aceste emotii sunt totusi unele cu caracter pozitiv. {Poate incepi sa realizezi ca iti place copilul acesta cu chip bland si vorba dulce, poate iti plac povestile, povestioarele ei, stangacia cu care incearca sa se faca intelesa. Dificultatea cu care incearca sa se deschida in fata ta. Stai acolo, neputincios si asculti, cantaresti, si incerci sa vezi totusi daca merita ca si tu sa te deschizi, sa scapi de trecut cu ajutorul ei, sau e mai bine sa feresti copilul de trecutul tau sumbru. Adevarul este ca te temi, te temi de respingere, de o eventuala dezamagire. Incepe sati fie frica dar totusi, ai curajul sa arati particele din ceeace esti. Mici franturi de ganduri si de sentimete aferente memoriilor ce le posezi; Dar la ce bun. Oare crezi ca vei scapa? Te va ajuta aceasta faptura sa redevi acea persoana care doresti sa fi. Vei redeveni vreodata omul ce poate ai fost si ce ar trebui sa devi sau teama v-a fi in continuare la fel de puternica si vei ramane la fel? Teama te va distruge sau vei deveni curajos?...
sâmbătă, 13 aprilie 2013
100 de lucruri ce trebuie facute Part 1/2
1. Sa dansezi cu prietena pe o ploaie torentiala.
2. Sa adormi in parc pe iarba cu o carte in mana
3. Sa recitesti cartea preferata intr-o zi
4. Sa inveti sa dansezi salsa
5. Sa innoti pintre rechini
6. Sa iti ceri iubita in casatorie pe turnul Eifel
7. Sa sari cu parasuta
8. Sa faci bungee jumping
9. Sa te plimbi cu bicicleta pintr-un oras nou, singur
10. Gaseste-ti un prieten pe care sa il ai toata viata
11. Dragoste pe plaja
12. Sa stai pe marginea unei prapastii si sa te simti nemuritor
13. Sa vezi Marele Canion
14. Sa zbori cu elicopterul
15. Sa faci o schimbare dramatica de look pentru a-ti surprinde cunostintele
16. Tatuaj
17. Sa bei tequila in Mexic
18. Viziteza fabrica Jack Daniel`s
19. Să stai pe malul oceanului şi să asculţi zgomotul valurilor
20. Sa te joci cu un Panda
21.Să ţii în palme un fluture viu
22.Să mergi la carnavalul din Brazilia
23.Să asculti opera din Viena
24. Sa ajuti un strain
25. Sa-ti faci o poza pe zi timp de un an
26. Sa gatesti pentru persoana iubita
27. Sa escaladezi o stanca
28. Sa te arunci pe o capita de fan
29. sa vizitezi un trib de indigeni din africa
30. Viziteaza Capitalele Europei
31. De ziua femeii imparte flori pe strada doamnelor
32. Sa faci un om de zapada pe Everest
33. Sa te joci cu pinguinii
34. Fumeaza narghilea in turcia
35. Viziteasa Turnul din Pisa
36. Condu o masina de curse/drift
37. Scrie o carte.
38. Planteaza o floare intr-un parc si ai grija de ea pana se ofileste.
39. Creaza ceva cu mana ta si vinde-l
40. Spune i unei persoane ce simti pentru ea
41. Alearga pintre masini cand e ora de varf
42. Inchide-ti telefonul mai mult de 3 zile
43. Prefate orb pentru o zi si plimba-te prin oras
44.Urca te pe bloc si striga cat poti de tare ``Sunt Fericit``
45. Priveste rasaritul in Bali
46. Invata o limba noua
47. Foc de tabara intr-o excursie la munte
48. Pescuieste
49. Intinde te pe iarba si priveste norii cum se plimba pe cer
50. Arunca te in mare imbracat
2. Sa adormi in parc pe iarba cu o carte in mana
3. Sa recitesti cartea preferata intr-o zi
4. Sa inveti sa dansezi salsa
5. Sa innoti pintre rechini
6. Sa iti ceri iubita in casatorie pe turnul Eifel
7. Sa sari cu parasuta
8. Sa faci bungee jumping
9. Sa te plimbi cu bicicleta pintr-un oras nou, singur
10. Gaseste-ti un prieten pe care sa il ai toata viata
11. Dragoste pe plaja
12. Sa stai pe marginea unei prapastii si sa te simti nemuritor
13. Sa vezi Marele Canion
14. Sa zbori cu elicopterul
15. Sa faci o schimbare dramatica de look pentru a-ti surprinde cunostintele
16. Tatuaj
17. Sa bei tequila in Mexic
18. Viziteza fabrica Jack Daniel`s
19. Să stai pe malul oceanului şi să asculţi zgomotul valurilor
20. Sa te joci cu un Panda
21.Să ţii în palme un fluture viu
22.Să mergi la carnavalul din Brazilia
23.Să asculti opera din Viena
24. Sa ajuti un strain
25. Sa-ti faci o poza pe zi timp de un an
26. Sa gatesti pentru persoana iubita
27. Sa escaladezi o stanca
28. Sa te arunci pe o capita de fan
29. sa vizitezi un trib de indigeni din africa
30. Viziteaza Capitalele Europei
31. De ziua femeii imparte flori pe strada doamnelor
32. Sa faci un om de zapada pe Everest
33. Sa te joci cu pinguinii
34. Fumeaza narghilea in turcia
35. Viziteasa Turnul din Pisa
36. Condu o masina de curse/drift
37. Scrie o carte.
38. Planteaza o floare intr-un parc si ai grija de ea pana se ofileste.
39. Creaza ceva cu mana ta si vinde-l
40. Spune i unei persoane ce simti pentru ea
41. Alearga pintre masini cand e ora de varf
42. Inchide-ti telefonul mai mult de 3 zile
43. Prefate orb pentru o zi si plimba-te prin oras
44.Urca te pe bloc si striga cat poti de tare ``Sunt Fericit``
45. Priveste rasaritul in Bali
46. Invata o limba noua
47. Foc de tabara intr-o excursie la munte
48. Pescuieste
49. Intinde te pe iarba si priveste norii cum se plimba pe cer
50. Arunca te in mare imbracat
marți, 26 martie 2013
Flori Dalbe de Martie
Aburii se ridica usor din cana de ceai fierbinte si se depun usor pe sticla ce desparte privitorul nostru de marea alba de nea ce se construieste in timp ce acesta contempleaza. Sta relaxat, cu o privire demna de un joc de poker la nivelul cel mai de sus. Niciun rid nu i se afiseaza, nici o expresie. Ramane impasibil la sentimentele ce il incearca in aceasta seara. Soarbe linistit din cana, priveste ninsoarea in felinarul ce-si face treaba, ca in ficeare seara, solitar si stingher in coltul strazii. Lumina sa aloca o tenta de auriu fermecat albului pur al zapezii. Parca se simte miros de sarmale, piftii, carnatii proaspeti facuti de bunica din porcul ce tocmai a fost sacrificat, miros de vin fiert cu mirodeniile cele mai ales si un strop de veselie in paharul plin de visinata ce-a mai aleasa. Iti imaginezi focul arzand in soba, prietenii in jurul bradului, cadourile la locul lor, cantand colindele ce le astepti de un an!!! Dar, acest privitor nu simte asta, simte ca ceva nu este bine, stie ce anume... Intr-o seara magica de martie, cu lumina perfecta, alb pur, sentimente curate, parca asteptand altceva el este, singur, singur intr-o lume plina de oameni frumosi, oameni ce-i cunoaste, le cunoaste povestile, oameni ce-l fac fericit. Dar totusi el este singur si sta la fereasta. Mai soarbe cate putin din acest ceai al cunoasterii, si se intoarce la gandurile sale. Un amalgam de sentimente il incearca, este fericit, ii place pictura ce se asterne innaintea ochilor sai, isi imagineaza o poezie ce se scrie dinnaintea sa. Este trist, este singur, e de inteles, un suflet solitar, greu descifrabil, dar totusi, ca o carte deschisa, trebuie doar cititorul potrivit sa o citeasca sa o inteleaga. Iubeste, iubeste o naluca probabil, iubirea lui este una din cele mai sincere din cate a citit, nu prea stie acesta cum s-a abordeze sentimentul ce-l incearca, dar intr-un fel cred ca asa si trebuie, altfel nu ar fi fost aceasta magie in sentiment. Uraste, uraste cam tot, uraste tot ce e urat, uraste oamenii tristi, si-ar dorii sa ii poata inveselii, uraste oamenii veseli, nu-i intelege, nu intelege de ce el nu poate fi mereu asa, uraste oamenii ce nu citesc, dar totusi le intinde o carte, incearca sa-i indrume, nicioadata nu se da batut. Simte cum ca, fiecare pagina citita de o astfel de persoana este un trofeu imens ce-i umple sufletul de caldura. Ce sentimente mai are? Cred ca nici el nu stie sa enumere, sau sa transpuna acestea in cuvinte. Si de ce sa faca asta, sentimentele trebuie simtite, traite, nu rescrise. Poate ca aceste sentimente nici nu sunt la fel de la persoana la persoana, poate iubirea pentru altii inseamna frig, poate asta le place. Protagonistul nostru incearca sa se abtina de la a aprofunda in mintea sa aceast capitol. Cred ca se rezuma la a simtii, este cel mai bine asa. Prea multe detalii strica. Isi muta gandul la perioada craciunului, din nou, ceva nu este bine. Ar trebui sa vada pe geam ghiocei, flori pline de culoare, caldura, o lume animata de pasari ce se intorc ``din tarile calde``, gaze ce zbarnaie peste tot, oameni plambandu-se printr-o atmosfera placuta, un cadru `primaveresc`. Incepe sa vada in gandurile sale acea lume perfecta in care se retrage pentru a se reincarca, uita de exterior, oare, cand v-a reveni din aceasta vacanta ce i se va asterne in fata ochiilor?....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)